Un raport Greenpeace arată că UE a importat mai mult gaz lichefiat rusesc în 2025 decât înainte de invazia Ucrainei, în timp ce dependența de gazul american se intensifică
Trei ani după invadarea Ucrainei și în ciuda eforturilor declarate de a reduce dependența de resursele energetice rusești, Uniunea Europeană importă cu 67% mai mult gaz natural lichefiat (GNL) din Rusia decât în prima jumătate a anului 2021. Această concluzie, prezentată într-un raport Greenpeace lansat pe 30 septembrie 2025, relevă o schimbare strategică: Europa a înlocuit gazul rusesc livrat prin conducte cu GNL rusesc transportat pe mare, fără a reduce efectiv dependența de Moscova.
Cifre care contrazic retorica oficială
În prima jumătate a anului 2025, UE a importat 12,8 miliarde de metri cubi (bcm) de GNL rusesc, comparativ cu 7,7 bcm în aceeași perioadă din 2021. Această creștere semnificativă indică faptul că țările membre au securizat livrări alternative de gaz rusesc pentru a compensa fluxurile prin gazoducte pierdute după izbucnirea războiului.
Centrul acestei redirecționări este terminalul Zeebrugge din Belgia, care a devenit cel mai mare hub de import pentru GNL rusesc din UE, contabilizând aproximativ un sfert din volumele totale. Doar în prima jumătate a lui 2025, Zeebrugge a importat 3,3 bcm de gaz rusesc și, dacă ritmul se menține, va depăși recordul din 2023 de 6,1 bcm.
Dubla dependență: de la Moscova la Washington
Situația devine și mai complexă prin prisma importurilor din Statele Unite. În prima jumătate a lui 2025, UE a importat 52,7 bcm de GNL american. La acest ritm, volumul anual va fi dublu față de anul record 2023. Terminalul Zeebrugge ilustrează această dublă dependență, devenind simbol al vulnerabilității energetice europene față de atât Putin, cât și Trump.
„Dependența UE de gazul rusesc finanțează războiul lui Putin și pune în pericol pacea și securitatea în Europa”, a declarat Lisa Göldner, coordonatoare de campanii la Greenpeace Germania. „Dar înlocuirea gazului rusesc cu gaz extras prin fracturare hidraulică din SUA menține Europa prinsă în dependențe periculoase.”
Cât costă un metru cub de gaz rusesc
Raportul Greenpeace oferă și o perspectivă financiară perturbatoare. Între 2022 și 2024, proiectul Yamal LNG din Peninsula Iamal a obținut venituri estimate la 40 de miliarde de dolari și a plătit un impozit pe profit de aproximativ 9,5 miliarde de dolari către statul rus.
Companiile europene cu contracte la Yamal LNG au contribuit substantial la aceste venituri:
- TotalEnergies (Franța): 2,5 miliarde USD, contract până în 2041
- SEFE (Germania): 1,45 miliarde USD, contract până în 2038
- Naturgy (Spania): 1,25 miliarde USD, contract până în 2038
- Engie (Franța): 500 milioane USD, contract până în 2041
- Shell (Regatul Unit/Olanda): 450 milioane USD, contract până în 2041
Cu cei 9,4 miliarde USD în venituri din impozitul pe profit de la Yamal LNG, statul rus ar putea achiziţiona, teoretic, 9,4 milioane de proiectile de artilerie sau 270.000 de drone de atac Shahed.
Un alt reper relevant: din 2022 până în iunie 2025, Franța, Spania, Belgia și Olanda au cheltuit împreună 34,3 miliarde de euro pe GNL rusesc, cu 13 miliarde mai mult decât ajutorul bilateral oferit Ucrainei în aceeași perioadă (21,2 miliarde de euro).
Interdicția care nu schimbă nimic
În 2024, UE a introdus o interdicție privind importurile de GNL rusesc, însă datele din 2025 sugerează că măsura nu și-a atins obiectivul. Greenpeace atrage atenția că, deși reducerea importurilor prin gazoducte a mutat aprovizionarea pe piața de GNL, riscurile geopolitice și blocajele contractuale rămân ridicate.
„Să schimbi gazul rusesc cu gaz din SUA nu e soluție, e aceeași capcană cu altă etichetă”, a declarat Alin Tănase, coordonator de campanii Greenpeace România. „Europa are alternative reale: eficiență energetică, electrificare, energie regenerabilă și stocare.”
Ce solicită Greenpeace
Organizația de mediu propune factorilor de decizie europeni să:
- elimine rapid dependența de gaz prin măsuri de eficiență energetică și electrificare în industrie și clădiri
- accelereze investițiile în surse regenerabile și măsuri de flexibilizare a cererii
- revizuiască contractele de GNL pe termen lung care pot bloca UE în consum ridicat de gaz dincolo de 2030
- crească transparența privind originea și rutele GNL, inclusiv importurile în hub-urile europene
Planurile aprobate în SUA pentru extinderea capacității de export GNL ar crește producția maximă totală la 439 bcm până în 2031, depășind estimările Agenției Internaționale pentru Energie pentru comerțul global cu GNL din „Scenariul zero emisii nete până în 2050”.
Între imperativele de securitate energetică pe termen scurt și obiectivele climatice pe termen lung, Europa se confruntă cu o dilemă fundamentală: cum să scape de o dependență fără a cădea într-alta și, în același timp, să avanseze către neutralitatea climatică.
