O nouă analiză a Biroului European de Mediu (EEB) arată că Europa dispune de suficient teren pentru a extinde energia solară și eoliană fără a compromite producția de alimente sau natura.
Studiul arată că doar jumătate din terenurile considerate adecvate pentru energia regenerabilă – excluzând rezervele naturale și zonele agricole de mare valoare – sunt necesare pentru decarbonizarea UE până în 2040.
Studiul a fost publicat în contextul dezbaterilor din ce în ce ami intense cu privire la locul de amplasare a noilor proiecte solare și eoliene.
Principalele constatări
Necesar minim de terenuri: Doar 2,2% din suprafața totală a UE va fi necesară pentru proiectele solare și eoliene actuale și viitoare, pentru a permite UE să elimine treptat atât combustibilii fosili, cât și energia nucleară și să atingă neutralitatea climatică până în 2040.
Terenuri adecvate suficiente: Potrivit Centrului Comun de Cercetare (JRC), 5,2% din terenurile UE pot fi considerate „adecvate” pentru dezvoltarea energiei solare și eoliene, pe baza unor criterii agricole, de mediu și tehnice stricte pentru găzduirea proiectelor eoliene și solare terestre.
Zonele rurale deschid calea: Majoritatea terenurilor adecvate pentru dezvoltarea durabilă a energiei regenerabile se află în zonele rurale, cu 78% pentru energia solară fotovoltaică montată la sol și 83% pentru energia eoliană terestră.
Acoperișurile nu sunt suficiente: Zonele urbane și industriale singure nu pot satisface toate nevoile de capacitate solară. Cu toate acestea, există o mulțime de terenuri agricole degradate disponibile pentru extinderea energiei solare fără a perturba economiile rurale. Acest lucru poate fi realizat în sinergie cu producția de alimente și refacerea sănătății solului.
Coexistența este posibilă: Dincolo de terenurile degradate, energiile regenerabile pot coexista cu agricultura și natura. Integrarea energiei solare în activitățile agricole existente este posibilă prin standarde de dublă utilizare. Țările UE pot atinge atât obiectivele în materie de energie regenerabilă, cât și pe cele de refacere a naturii.
Solidaritate și interconectare: Germania și Italia nu dispun de suficiente terenuri adecvate pentru energiile regenerabile dacă sunt excluse rezervațiile naturale și zonele agricole productive. În schimb, Spania și România dispun de o abundență, cu mult peste nevoile lor energetice. O „super-rețea” europeană este esențială pentru conectarea resurselor, echilibrarea distribuției energiei și realizarea decarbonizării la nivelul UE prin cooperare și reducerea risipei.
Informații generale
Noua directivă UE privind energia regenerabilă (RED) mandatează statele membre să desemneze „zone de accelerare” pentru proiectele de energie regenerabilă, unde procesele de aprobare vor fi simplificate, ocolind potențial unele cerințe legale de mediu existente. Acest lucru a stârnit îngrijorări cu privire la conflictele potențiale provocate de schimbările în utilizarea terenurilor sau eșecului „coabitării” cu proiectele de conservare a naturii și nevoile comunității. Raportul clarifică faptul că zonele bogate în biodiversitate și terenurile agricole productive nu trebuie să fie compromise pentru a obține 100% energie regenerabilă în Europa.
Planificarea spațială strategică, standardele de mediu ridicate și implicarea comunităților locale sunt esențiale pentru o tranziție către energia regenerabilă favorabilă naturii și incluzivă. Prin abordarea provocărilor și oportunităților legate de integrarea energiei regenerabile în zonele rurale, UE își poate atinge obiectivele climatice, stimulând în același timp dezvoltarea rurală și reziliența.
Citiți raportul complet aici.
