Agenția Internațională pentru Energie avertizează asupra unei contracții semnificative a industriei hidrogenului ecologic din cauza anulărilor de proiecte și presiunilor de cost
Industria hidrogenului cu emisii reduse traversează o perioadă dificilă, marcată de anulări masive de proiecte și incertitudini de politici publice care au determinat Agenția Internațională pentru Energie (IEA) să-și revizuiască în jos cu aproape o pătrime estimările pentru producția din 2030.
Conform celui mai recent Raport Global privind Hidrogenul publicat vineri de IEA, producția anuală de hidrogen cu emisii reduse este acum proiectată la aproximativ 37 de milioane de tone pentru 2030, în scădere dramatică față de estimarea anterioară de 49 de milioane de tone. Această revizuire reflectă o realitate dură a sectorului: dezvoltatorii de proiecte au fost nevoiți să amâne sau să anuleze complet planurile lor de investiții.
Realitatea depășește așteptările pesimiste
Situația reală ar putea fi chiar mai gravă decât sugerează cifrele revizuite. IEA avertizează că producția efectivă va fi probabil și mai mică, având în vedere că nu toate proiectele anunțate ajung să fie finalizate. Această perspectivă îngrijorătoare subliniază vulnerabilitatea unui sector considerat crucial pentru tranziția energetică globală.
Cu toate acestea, sunt și vești bune. Capacitatea care este deja operațională, în construcție sau în faza de decizie finală de investiție este proiectată să crească de peste cinci ori comparativ cu nivelurile din 2024, ajungând la peste 4 milioane de tone anual până în 2030. Acest lucru demonstrează că, în ciuda dificultăților, unele proiecte continuă să avanseze.
IEA mai estimează că încă 6 milioane de tone ar putea fi adăugate la această capacitate dacă guvernele implementează politici eficiente de stimulare a cererii și accelerează dezvoltarea infrastructurii necesare.
Competitivitatea costurilor – bariera centrală
Principala piedică în calea dezvoltării sectorului rămâne competitivitatea costurilor. Scăderea prețurilor gazelor naturale în lunile recente a lărgit diferența de cost în favoarea hidrogenului bazat pe combustibili fosili, în timp ce prețurile mai mari ale electrolizorilor au pus presiune suplimentară pe proiectele cu emisii reduse.
Totuși, IEA prevede că această diferență de cost se va reduce până în 2030, pe măsură ce costurile tehnologice vor scădea și regiunile cu creștere puternică a energiei regenerabile, precum și reglementările noi, vor îmbunătăți structurile de cost.
Dominația chineză în sectorul electrolizorilor
China s-a impus ca principalul dezvoltator și producător de electrolizoare pentru hidrogen la nivel mondial, datorită investițiilor masive și a obiectivelor ambițioase în domeniul energiei verzi și al economiei de hidrogen – controlând 65% din capacitatea globală care este instalată sau în faza de decizie finală de investiție, și aproape 60% din capacitatea mondială de producție de electrolizori.
Procesul de producție a hidrogenului cu emisii reduse se bazează pe electroliza care descompune apa în hidrogen și oxigen folosind electricitate derivată adesea din surse regenerabile.
În contrast, producătorii din alte părți ale lumii se confruntă cu dificultăți financiare din cauza costurilor în creștere și a adoptării lente a tehnologiei. Paradoxal, chiar și companiile chineze ar putea întâmpina provocări în viitor, având în vedere că peste 20 de gigawați pe an din capacitatea de producție existentă depășește cererea actuală.
O analiză detaliată a IEA privind instalarea electrolizorilor fabricați în China în afara granițelor țării a relevat că aceștia nu oferă un avantaj semnificativ de cost față de alți producători atunci când sunt luate în calcul costurile de transport și tarifele vamale.
Această constatare sugerează că avantajul competitiv al Chinei în sectorul hidrogenului s-ar putea să nu fie atât de decisiv pe piețele internaționale pe cât părea inițial, oferind astfel o oportunitate pentru producătorii din alte regiuni să-și consolideze pozițiile pe piață.
Evoluțiile din sectorul hidrogenului cu emisii reduse vor avea implicații majore pentru obiectivele climatice globale și strategiile de tranziție energetică ale țărilor din întreaga lume.
