Vara aceasta, Europa a fost cuprinsă de un val de căldură care a depășit cu mult limitele confortului uman. Temperaturile au atins 45°C în unele regiuni, transformând străzile în cuptoare și nopțile în coșmaruri sufocante. Dar dincolo de disconfortul evident, cifrele vorbesc despre o tragedie umană reală: peste 2.300 de persoane și-au pierdut viața în doar 12 orașe europene din cauza căldurii extreme, conform unui studiu recent realizat de Imperial College din London.
Ceea ce îngrijorează cel mai mult experții este constatarea că majoritatea acestor decese ar fi putut fi evitate dacă nu ar fi existat schimbările climatice. Această realitate brutală ne pune față în față cu una dintre cele mai insidioase amenințări ale erei moderne: căldura extremă care devine din ce în ce mai frecventă și mai intensă.
Planeta care fierbe
Martin Krause, directorul Diviziei pentru Schimbări Climatice din cadrul Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), nu folosește eufemisme când vorbește despre situația actuală: „Realitatea este că planeta noastră fierbe. Pe măsură ce căldura extremă devine noua normalitate, răcirea devine esențială pentru a proteja sănătatea, locurile de muncă, aprovizionarea cu alimente și chiar infrastructura.”
Valurile de căldură, odată considerate fenomene relativ rare, se înmulțesc pe măsură ce omenirea continuă să pompeze gaze cu efect de seră în atmosferă. Temperatura globală medie a crescut cu 1,2°C față de nivelurile preindustriale – o cifră care pare modestă, dar care este suficientă pentru a destabiliza sistemele climatice delicate și pentru a face valurile de căldură de 100 de ori mai probabile.
Limita fiziologică umană
Pentru a înțelege cu adevărat pericolul căldurii extreme, trebuie să privim dincolo de simpla citire a termometrului. Adevărata amenințare apare când așa-numita temperatură a bulbului umed se apropie de 35°C – o măsurătoare care combină căldura și umiditatea într-o singură valoare.
Când se atinge acest prag critic, mecanismul natural de răcire al corpului prin transpirație devine ineficient, expunând organismul la riscul hipertermiei severe, care în stadiile avansate poate provoca disfuncții ale organelor vitale și, în situațiile cele mai grave, poate fi fatală. Cifrele Organizației Mondiale a Sănătății sunt îngrijorătoare: între 2000 și 2019, aproape 500.000 de persoane au murit anual din cauza bolilor legate de căldură.
Paradoxul aerului condiționat
Instinctul ne îndeamnă să căutăm soluții simple – de ce să nu instalăm pur și simplu mai multe aparate de aer condiționat? Realitatea este însă mult mai complexă și paradoxală.
În primul rând, pentru miliarde de oameni din întreaga lume, acest tip de răcire rămâne „un vis îndepărtat”, după cum spune Krause. Costurile de achiziție și operare sunt prohibitive pentru o mare parte a populației mondiale.
În al doilea rând, aparatele de aer condiționat sunt consumatori lacomi de electricitate, care în majoritatea locurilor este încă generată prin arderea combustibililor fosili, contribuind astfel la accelerarea schimbărilor climatice.
Cel mai îngrijorător aspect este însă legat de refrigeranții folosiți. Multe echipamente de răcire funcționează cu hidrofluorocarburi – gaze sintetice care sunt poluanți climatici extrem de puternici. Unele dintre acestea încălzesc planeta de aproape 4.000 de ori mai mult decât dioxidul de carbon pe o perioadă de 20 de ani.
Fără schimbări majore, 10% din toate emisiile de gaze cu efect de seră vor proveni de la sistemele de răcire până în 2050, creând un cerc vicios în care soluția devine parte din problemă.
Soluții naturale și planificare urbană inteligentă
Adevărata salvare vine din strategii mai subtile, dar mult mai eficiente. Răcirea pasivă reprezintă una dintre cele mai promițătoare direcții, utilizând forța naturii pentru a reduce temperaturile urbane.
Plantarea copacilor pentru a oferi umbră, proiectarea străzilor care să canalizeze briza, izolarea locuințelor pentru a reduce nevoia de aer condiționat și pictarea acoperișurilor în alb pentru a reflecta razele solare – toate acestea sunt tehnici simple, ieftine și extrem de eficiente.
Specialiștii estimează că implementarea acestor strategii de răcire pasivă ar putea diminua cu 1,3 miliarde de tone emisiile de gaze cu efect de seră până în 2050 – un impact comparabil cu retragerea de pe șosele a aproximativ 290 de milioane de vehicule.
Planificarea urbană joacă un rol crucial în această luptă. Orașele pot fi proiectate să disipe căldura în loc să o concentreze, prin utilizarea materialelor și designul adecvat al infrastructurii.
Un apel global la acțiune
Comunitatea internațională a recunoscut urgența acestei crize. În 2024, Secretarul General al ONU, António Guterres, a lansat un apel către toate națiunile să colaboreze pentru a împiedica transformarea Pământului într-o „cameră de transpirație”. Ca răspuns la această provocare, zece agenții ale Națiunilor Unite, printre care și UNEP, lucrează împreună pentru dezvoltarea de soluții, oferind totodată sprijin țărilor în adoptarea unor politici eficiente de răcire ecologică.
Un exemplu concret al acestor eforturi este Coaliția Cool, o inițiativă coordonată de UNEP care facilitează schimbul de expertiză între țări și promovează soluții inovatoare de răcire sustenabilă, transformând ideile în acțiuni concrete la nivel național și local.
Cursa contra timp
Dacă lumea nu va lua măsuri decisive, consecințele vor fi catastrofale. Raportul UNEP privind Decalajul de Emisii pentru 2024 arată că planeta se îndreaptă spre o încălzire între 2,6°C și 3,1°C în acest secol. În acest scenariu, valurile de căldură vor deveni mult mai intense și mai frecvente.
„Chiar dacă reușim să evităm acest destin și să punem frâna încălzirii, tot trebuie să ecologizăm industria de răcire dacă vrem să facem condițiile locuibile pentru miliardele de oameni din întreaga lume (…)” conchide Krause.
Lupta împotriva căldurii extreme nu este doar o chestiune de confort – este o cursă contra cronometru pentru a salva vieți și a păstra planeta locuibilă pentru generațiile viitoare. Soluțiile există, dar ele necesită voința politică, investiții inteligente și o schimbare fundamentală în modul în care gândim orașele și mediul construit.
Traducere și adaptare: Boiling hot: how cities can beat the growing threat of extreme heat
Sursa foto: Cool Coalition
