Deși defrișările au fost mult timp considerate principala amenințare asupra pădurilor lumii, cercetările recente subliniază importanța unui fenomen adesea subestimat: fragmentarea habitatelor forestiere. Un studiu publicat în revista Science arată că, între 2000 și 2020, peste jumătate dintre pădurile globale au înregistrat o creștere a fragmentării, cu o incidență ridicată în regiunile tropicale.
Fragmentarea apare atunci când masele compacte de pădure sunt divizate în fragmente mai mici, izolate, reducând conectivitatea spațială și funcțională a habitatelor. Procesul este agravat de micșorarea fragmentelor, de creșterea distanței dintre ele și de modificarea formei acestora către structuri mai neregulate. Consecințele includ reducerea diversității biologice, diminuarea fluxurilor ecologice și pierderea capacității de sechestrare a carbonului.
Autorii au utilizat date satelitare de înaltă rezoluție și nouă metrici (indicatori cantitativi utilizați pentru a evalua fragmentarea), grupate în trei categorii:
- metrici structurale (număr de fragmente, dimensiuni, lungime a marginilor),
- metrici de agregare (gradul de grupare al fragmentelor),
- metrici de conectivitate (relațiile spațiale și funcționale dintre fragmente).
Pentru a surprinde mai fidel complexitatea fenomenului, au fost dezvoltați indici compoziți pentru fiecare categorie, permițând o analiză comparativă a tendințelor la nivel global și regional, precum și în interiorul și exteriorul ariilor protejate.
Rezultate cheie
Analiza relevă o divergență importantă între diferitele tipuri de metrici:
- 51%–67% din pădurile globale și 58%–80% dintre pădurile tropicale au cunoscut o creștere a fragmentării conform metricilor de conectivitate;
- 57%–83% dintre păduri au prezentat o fragmentare sporită conform metricilor de agregare;
- doar 30%–35% au indicat fragmentare conform metricilor structurale tradiționale.
Această diferență evidențiază necesitatea selectării unor instrumente ecologic relevante pentru monitorizarea integrității forestiere.
Factorii determinanți ai fragmentării
Principalele cauze identificate sunt:
- agricultura în expansiune sau schimbare (37% la nivel global, 61% în regiunile tropicale),
- exploatarea forestieră (34% la nivel global),
- într-o măsură mai redusă, incendiile de vegetație și defrișările comerciale.
Rolul ariilor protejate
Un rezultat notabil îl constituie faptul că ariile protejate au înregistrat cu 82% mai puțină fragmentare decât zonele neprotejate, în principal datorită reducerii presiunii agricole. Această constatare sugerează că fenomenul este, cel puțin parțial, reversibil, în special acolo unde activitățile perturbatoare pot fi limitate.
Autorii subliniază anumite limite metodologice: dificultăți în detectarea drumurilor înguste, diferențierea pădurilor naturale de cele agroforestiere sau monitorizarea regenerării vegetației sub 5 metri înălțime. Cu toate acestea, concluzia generală este clară: integritatea ecologică a pădurilor lumii a scăzut considerabil în ultimele două decenii, în principal din cauza presiunii antropice.
Foto generată AI
