La doar o zi distanță, două semnale puternice au pus din nou pe masa dezbaterii viitorul Directivei UE privind diligența corporativă în materie de sustenabilitate (CSDDD) – una dintre piesele centrale ale agendei verzi europene.
Pe 9 octombrie, Reuters anunța că grupurile parlamentare majore din Parlamentul European – popularii europeni (PPE), socialiștii și liberalii – au ajuns la un compromis pentru a reduce aria de aplicare a directivei.
Concret, pragul de eligibilitate ar crește de la 1.000 de angajați și 450 de milioane de euro cifră de afaceri la 5.000 de angajați și 1,5 miliarde de euro. Practic, mii de companii ar fi exceptate de la obligația de a remedia probleme de mediu și drepturile omului în lanțurile lor valorice, riscând astfel ca directivei să i se „scoată colții” chiar înainte de intrarea în vigoare programată pentru 2027.
De cealaltă parte, o scrisoare publicată de Reuters pe 10 octombrie arată că 46 de mari companii europene, printre care TotalEnergies și Siemens, au mers chiar mai departe, cerând abolirea completă a directivei.
În scrisoarea adresată președintelui francez Emmanuel Macron și cancelarului german Friedrich Merz, liderii companiilor au susținut că eliminarea acestei reglementări ar fi „un semnal clar și simbolic” pentru redobândirea competitivității Europei. Totodată, apelul include și alte solicitări: păstrarea certificatelor gratuite de emisii poluante pentru industrie și relaxarea regulilor de concurență pentru a permite fuziuni la scară globală.
Cele două evoluții, venite la o zi diferență, conturează presiunea uriașă care se exercită asupra Bruxelles-ului: pe de o parte, Parlamentul caută să îndulcească directiva pentru a evita opoziția țărilor și a mediului de afaceri; pe de altă parte, giganții industriali cer abandonarea completă a legislației.
Criticii acestei direcții de slăbire a regulilor avertizează că Uniunea riscă să își submineze obiectivele de responsabilitate corporativă și de tranziție verde chiar înainte de a le pune în practică. Iar faptul că, în negocieri, socialiștii europeni au cedat pentru a evita o alianță PPE – extrema dreaptă sugerează că tensiunea politică este la fel de mare ca cea economică.
Dacă Parlamentul European va vota în curând reducerea ariei de aplicare, iar presiunea companiilor pentru abolire va continua, întrebarea majoră rămâne: mai poate Uniunea Europeană să rămână un lider global în reglementarea sustenabilității corporative sau va face un pas înapoi sub pretextul competitivității?
Europa își diluează legislația de sustenabilitate, între compromisuri politice și presiuni corporative
În doar câteva zile, două evoluții majore au pus din nou sub semnul întrebării direcția Uniunii Europene în materie de reglementări privind sustenabilitatea corporativă.
Acord politic în Parlamentul European
Pe 9 octombrie, după negocieri intense, grupul Partidului Popular European (PPE) – care deține majoritatea în Parlamentul European – a ajuns la un compromis cu socialiștii și liberalii privind viitorul a două directive cheie: Corporate Sustainability Reporting Directive (CSRD) și Corporate Sustainability Due Diligence Directive (CSDDD).
CSRD, succesoarea directivei europene privind raportarea nefinanciară, va obliga companiile să raporteze despre riscurile climatice și de biodiversitate, dar și să elaboreze planuri de tranziție. Totuși, prin noul acord:
- pragul de aplicare a fost ridicat la firme cu cel puțin 1.000 de angajați și venituri anuale de 450 milioane euro;
- companiile nu vor mai fi obligate să își implementeze planurile de tranziție climatică, ci doar să le publice;
- raportarea va fi redusă cu 25% pentru marile firme private și cu 35% pentru IMM-uri.
În ceea ce privește CSDDD, directiva care impune companiilor mari să prevină și să remedieze încălcările drepturilor omului și daunele de mediu din lanțurile de aprovizionare, compromisul limitează aplicarea doar la firme cu cel puțin 5.000 de angajați și 1,5 miliarde euro venituri. De asemenea, au fost eliminate cerințele privind evaluarea riscurilor viitoare și planul pentru un regim comun de răspundere civilă.
Aceste măsuri vin pe fondul unei amânări deja agreate la începutul anului („stop the clock motion”), care a întârziat implementarea directivelor.
Criticile nu au întârziat să apară. Richard Howitt, fost europarlamentar și arhitect al directivei anterioare de raportare nefinanciară, a spus că noul compromis „întârzie cu mai mult de un deceniu progresul sustenabilității, exact când nevoia este mai mare”. Eurodeputata daneză Kira Marie Peter-Hansen (socialistă) a numit acordul „o capitulare care subminează încrederea publică”, în timp ce unii experți ESG au subliniat că nerespectarea standardelor internaționale rămâne un risc juridic și reputațional pentru companii.
Scrisoarea companiilor: apel la abolire
La o zi după aceste evoluții, pe 10 octombrie, Reuters a dezvăluit o scrisoare semnată de 46 de mari companii europene, printre care TotalEnergies și Siemens, adresată președintelui francez Emmanuel Macron și cancelarului german Friedrich Merz. Documentul cere abolirea completă a directivei CSDDD, pe motiv că reglementările afectează competitivitatea Europei.
Scrisoarea propune, de asemenea, menținerea certificatelor gratuite de emisii poluante pentru industrie și relaxarea regulilor europene de concurență, pentru a permite fuziuni pe criterii globale. Potrivit semnatarilor, eliminarea directivei ar fi un „semnal clar și simbolic” către mediul de afaceri internațional.
Un cadru fragil între economie și responsabilitate
Împreună, cele două momente – acordul politic care reduce drastic aria de aplicare a directivelor și apelul marilor companii pentru abolirea completă a uneia dintre ele – arată presiunea dublă sub care se află Bruxelles-ul: presiunea politică, pentru menținerea coeziunii între grupurile parlamentare, și presiunea economică, venită din partea marilor corporații.
Parlamentul European urmează să voteze asupra compromisului la finalul lunii octombrie, urmând ca apoi să înceapă negocierile cu statele membre. Rezultatul acestor procese va arăta dacă UE poate menține un echilibru între competitivitate și responsabilitatea corporativă sau dacă va ceda definitiv în fața presiunilor.
