Țările lumii sunt presate să facă progrese în această săptămână pentru adoptarea primului tratat global privind materialele plastice, dar se confruntă cu negocieri tensionate în capitala Canadei, cu părți profund divizate cu privire la ceea ce ar trebui să includă tratatul, relatează Reuters.
Dacă guvernele vor ajunge la un acord asupra unui tratat obligatoriu din punct de vedere juridic care să abordeze nu doar modul în care sunt aruncate materialele plastice, ci și cantitatea de plastic produsă și modul în care este utilizată, tratatul ar putea deveni cel mai important pact pentru abordarea emisiilor globale cu impact asupra climei de la Acordul de la Paris din 2015.
Producția de materiale plastice reprezintă aproximativ 5% din emisiile climatice și ar putea crește la 20% până în 2050, dacă nu este limitată, potrivit unui raport de săptămâna trecută al Laboratorului Național Lawrence Berkeley din SUA.
Atunci când țările au convenit în 2022 să negocieze un tratat obligatoriu din punct de vedere juridic până la sfârșitul acestui an, au solicitat abordarea întregului ciclu de viață al materialelor plastice – de la producție și utilizare până la deșeuri.
Dar în acest moment există o opoziție fermă din partea lobby-ului industriei petrochimice și a unor guverne dependente de combustibilii fosili față de limitarea producției sau interzicerea anumitor substanțe chimice.
Președintele summitului de la Ottawa, Luis Vayas Valdivieso, care este și viceministrul ecuadorian al afacerilor externe, a declarat pentru Reuters că intenționează să împartă delegații naționali în șapte grupuri de lucru în această săptămână pentru a lucra la problemele nerezolvate, inclusiv ce ar trebui să includă tratatul și cum ar trebui să fie implementat.
În timpul ultimelor discuții privind tratatul, în noiembrie, la Nairobi, a existat un sprijin puternic din partea a 130 de guverne pentru a cere companiilor să raporteze cât de mult plastic produc și ce substanțe chimice folosesc în acest proces.
Având în vedere că producția de plastic este pe cale să se tripleze până în 2060, susținătorii spun că astfel de comunicări sunt un prim pas de bază în controlul deșeurilor de plastic dăunătoare – care de cele mai multe ori ajung în natură și dăunează sănătății publice.
Aproape o cincime din deșeurile de plastic din lume sunt arse, ceea ce generează cantități mari de emisii de carbon. Potrivit datelor ONU, mai puțin de 10% din acestea sunt reciclate.
Cu toate acestea, câteva națiuni dependente de combustibilii fosili, care se autointitulează „Like-Minded Countries”, țări „care gândesc la fel”, s-au opus limitării producției sau interzicerii anumitor substanțe chimice. Grupul, din care fac parte Arabia Saudită și China, susține că tratatul ar trebui să se concentreze doar pe urmărirea deșeurilor de plastic.
Această poziție este împărtășită de industria petrochimică. „Ne uităm la acord pentru a accelera acțiunile pe care industria le face deja pe cont propriu”, cum ar fi stimularea reciclării și reproiectarea produselor din plastic, a declarat Stewart Harris, un purtător de cuvânt al Consiliului Internațional al Asociațiilor Chimice.
Oficialii saudiți au refuzat să comenteze. Compania petrolieră de stat Saudi Aramco a declarat că plănuiește ca până în 2030 să trimită aproape o treime din petrolul pe care îl produce la uzinele petrochimice pentru a produce materiale plastice.
China, care produce aproximativ o treime din plasticul din lume, „a acordat întotdeauna o mare importanță controlului poluării cu plastic și este dispusă să colaboreze cu alte țări pentru a face progrese comune în negocieri”, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Lin Jian.
Nu este clar dacă majoritatea țărilor care cer limitarea producției de materiale plastice pot convinge opozanții să susțină o astfel de măsură. Grupurile de mediu și oamenii de știință susțin că limitele de producție sunt esențiale.
„Mai multă producție de plastic înseamnă mai multă poluare cu plastic”, a declarat Bjorn Beeler, coordonator internațional al Rețelei Internaționale de Eliminare a Poluanților.
Acest aspect a fost subliniat într-o scrisoare publicată marți de 30 de oameni de știință care fac parte din Scientists Coalition, care au transmis negociatorilor că plafonarea producției de plastic este singura modalitate de a aborda problema și au cerut industriei să furnizeze cifre detaliate privind producția și să dezvăluie substanțele chimice pe care le utilizează pentru a permite o reciclare mai eficientă a componentelor.
Statele Unite, cel mai mare generator de deșeuri de plastic, s-a abținut să se alăture blocurilor de negociere. Printre măsurile propuse de negociatorii americani se numără cerința ca țările să abordeze anumite substanțe chimice care au stârnit îngrijorări în materie de sănătate publică, precum și produsele din plastic „de unică folosință”, considerate a fi deșeuri.
Un oficial al Departamentului de Stat a declarat pentru Reuters că delegația americană își dorește un tratat cu obiective ambițioase – care să lase însă libertatea guvernelor de a decide cum vor atinge aceste obiective.
Peste 60 de țări, printre care țări membre UE, Mexic, Australia, Japonia și Rwanda, pledează, de asemenea, pentru un tratat puternic care să abordeze problema producției și să impună transparență și controale pentru substanțele chimice utilizate în acest proces. Însă, spre deosebire de Statele Unite, acestea susțin că tratatul trebuie să impună măsuri și obiective globale, mai degrabă decât abordări naționale.
Sursa foto: Greenpeace
