În 2021, UE a adoptat Legea europeană a climei pentru a stabili obiective mai ambițioase și a reduce emisiile cu cel puțin 55% până în 2030 (față de nivelurile din 1990), plasând Europa pe o traiectorie de obținere a neutralității climatice până în 2050. Utilizarea biocombustibililor ca alternativă la combustibilii fosili poate ajuta la reducerea emisiilor și la îmbunătățirea securității energetice.
Biocombustibilii au devenit deci o parte integrantă a politicii UE în materie de climă și energie. Pe de altă parte, utilizarea lor rămâne neglijabilă în UE în sectorul transporturilor, indiferent dacă este vorba de transportul rutier, aerian, feroviar sau maritim. Ce șanse există ca acest lucru să se schimbe?
Transportul este unul dintre sectoarele în care emisiile de gaze cu efect de seră au crescut considerabil în ultimele trei decenii. În 2021, aproape 93% din energia utilizată în transportul rutier și feroviar în UE provenea din combustibili fosili. Potrivit Comisiei Europene, pentru a atinge neutralitatea climatică, ar fi necesar, ca până în 2050, emisiile din sectorul transporturilor să fie reduse cu 90% comparativ cu nivelurile din 1990.
Într-un raport care urmează să fie publicat (disponibil aici începând cu 13 decembrie, ora 17.00), Curtea de Conturi Europeană urmărește să determine cât de eficace este sprijinul furnizat de UE pentru dezvoltarea biocombustibililor.
În mod tradițional, biocombustibilii sunt produși din amidon de zahăr (de exemplu, din trestie de zahăr sau din cereale) sau din materii prime oleaginoase comestibile (de exemplu, uleiul de rapiță, de palmier sau de soia). Aceștia sunt adesea denumiți biocombustibili de primă generație.
Biocombustibilii de a doua generație – cunoscuți și sub denumirea de biocombustibili avansați – sunt combustibili care pot fi fabricați din diferite tipuri de biomasă nealimentară. În plus, materiile de origine animală, cum ar fi seul sau alte subproduse de proveniență animală care nu sunt adecvate pentru consumul uman, sunt utilizate pentru producția de biomotorină.
Există un interes ridicat pentru biocombustibili ca modalitate alternativă de decarbonizare a transporturilor în UE. Dezbaterile continuă pe fondul unor ambiții mai mari ale UE în domeniul climei și ca urmare a angajamentului ca toate autoturismele și camionetele noi vândute în UE începând cu 2035 să nu emită CO2. În plus, războiul din Ucraina a făcut să se pună un accent mai puternic pe problema independenței energetice și pe cea a priorității hranei în raport cu combustibilii în UE.
