Europa se confruntă cu o problemă de proporții majore: în fiecare an, continentul generează aproape 32 de milioane de tone de deșeuri de plastic. Pentru a pune această cifră în perspectivă, un european consumă în medie 150 de kilograme de plastic anual – de două ori mai mult decât media globală de 60 de kilograme. Aceste cifre dramatice au determinat Uniunea Europeană să adopte o strategie cuprinzătoare pentru combaterea poluării cu plastic, care include atât măsuri de urgență, cât și soluții tehnologice inovatoare pe termen lung.
Amploarea problemei: o criză globală cu impact local
Situația actuală este alarmantă din mai multe perspective. Peste jumătate din plasticul produs vreodată a fost fabricat începând cu anul 2000, iar estimările indică faptul că producția globală anuală se va dubla până în 2050. Din tot plasticul produs până acum, doar 9% a fost reciclat efectiv, 12% a fost incinerat, iar restul se află încă în utilizare sau a fost eliminat în depozite de deșeuri sau eliberat în mediu, inclusiv în oceane.
Impactul asupra mediului marin este devastator. Aproximativ 80% din deșeurile marine sunt constituite din plastic, fenomen cauzat în principal de managementul deficient al deșeurilor și de aruncarea acestora pe uscat, deși activitățile maritime contribuie și ele la această problemă. Plasticul ajuns în ocean nu dispare – o sticlă de plastic poate rezista între 450 și 1000 de ani în depozitele de deșeuri, descompunându-se apoi în microplastice care contaminează întregul lanț trofic.
Răspunsul european: Directiva privind plasticele de unică folosință
Pentru a face față acestei crize, UE a adoptat Directiva privind produsele din plastic de unică folosință (SUPD), care a intrat în vigoare pe 2 iulie 2019. Această legislație vizează cele 10 articole din plastic de unică folosință cel mai frecvent găsite pe plajele europene: dopurile și capacele de sticle, paiele și amestecătoarele, balonele și bețișoarele pentru baloane, recipientele pentru alimente, căștile pentru băuturi, mucurile de țigară și pungile de plastic.
Una dintre măsurile cele mai vizibile ale directivei este obligativitatea ca, începând cu iulie 2024, toate recipientele pentru băuturi să aibă dopurile și capacele atașate. Această măsură poate părea minoră, dar are o logică solidă: capacele și dopurile de plastic se găsesc în natură de 2-3 ori mai des decât sticlele, ceea ce indică faptul că oamenii tind să recicleze sticlele fără capacele lor. Prin atașarea capacului la sticlă, se mărește șansele ca acesta să fie reciclat împreună cu recipientul.
Rezultatele măsurilor deja implementate sunt încurajatoare. Pe coastele UE, plasticul de unică folosință a fost redus cu 40% între 2015 și 2021. Articolele legate de pescuit au scăzut cu 20%, iar pungile de plastic cu 20%. În total, cantitatea de deșeuri macro marine (articole mai mari de 2,5 cm) de pe litoralul UE a scăzut cu 29% între perioada de referință (2015-2016) și perioada de evaluare (2020-2021).
Responsabilitatea extinsă a producătorilor
SUPD introduce conceptul de responsabilitate extinsă a producătorilor (EPR), conform căruia producătorii de plastic de unică folosință devin responsabili pentru costurile de curățare a deșeurilor și campaniile de conștientizare. Directiva stabilește, de asemenea, etichete obligatorii pentru produsele din plastic de unică folosință în întreaga UE pentru a îmbunătăți transparența pentru consumatori și a sprijini alegerile informate.
Pentru sticlele pentru băuturi de unică folosință, directiva stabilește obiective ambițioase: o colectare separată de 77% până în 2025 (crescând la 90% până în 2029) și încorporarea a 25% plastic reciclat în sticlele PET pentru băuturi începând cu 2025. Această cifră va crește la 30% și se va aplica tuturor sticlelor pentru băuturi din plastic începând cu 2030.
Inovația tehnologică: reciclarea chimică ca soluție complementară
Realizarea acestor obiective ambițioase necesită nu doar schimbări comportamentale, ci și inovații tehnologice. În acest context, Comisia Europeană a lansat recent o consultare publică privind normele de calculare, verificare și raportare a conținutului reciclat din sticlele din plastic de unică folosință pentru băuturi, inclusiv conținutul reciclat chimic.
Reciclarea chimică reprezintă o alternativă valoroasă în situațiile în care reciclarea mecanică – de obicei preferată pentru că este mai puțin poluantă și mai eficientă energetic – nu este fezabilă sau când sunt necesare standarde de calitate mai ridicate, cum ar fi în cazul ambalajelor alimentare.
Noile norme vor asigura transparența în calcularea cantității de conținut reciclat chimic din noile sticle de plastic de unică folosință pentru băuturi. Prin stabilirea unei metodologii de calcul clare, acestea vor crea condiții de concurență echitabile și vor asigura securitatea investițiilor pentru sector într-un mod neutru din punct de vedere tehnologic.
Metodologia și implementarea
Metodologia de calculare se bazează pe regula de alocare „exclusă din punctul de vedere al utilizării combustibilului”, ceea ce înseamnă că deșeurile utilizate pentru a produce combustibili sau pentru valorificarea energetică nu pot fi considerate conținut reciclat, în conformitate cu definiția „reciclării” din Directiva-cadru privind deșeurile.
Normele urmăresc să echilibreze transparența cu o sarcină administrativă minimă pentru întreprinderi și autoritățile naționale. Verificarea anuală de către o parte terță va fi necesară pentru cele mai complexe etape ale lanțului valoric, în timpul reciclării chimice. Pentru întreprinderile mici și mijlocii, cerințele vor fi mai puțin stricte, verificarea fiind necesară o dată la trei ani.
Perspectiva globală și de viitor
Poluarea cu plastic este o criză globală care nu poate fi rezolvată de o singură țară. Negocierile viitoare de la Geneva privind un tratat global pentru plastic, programate pentru 5-14 august, reprezintă o șansă pentru ca lumea să convină asupra unui tratat obligatoriu care să transforme modul în care plasticul este fabricat, utilizat și eliminat.
UE este pregătită să conducă aceste eforturi, să se implice activ și să construiască punți pentru a obține un rezultat ambițios la Geneva care să abordeze poluarea de la faza de producție până la eliminarea finală.
Metodologia de calcul pentru conținutul reciclat chimic va servi drept model pentru viitoarele norme privind conținutul reciclat în alte sectoare, cum ar fi ambalajele, industria autovehiculelor și industria textilă. Această abordare este concepută pentru a oferi investitorilor încredere în stabilitatea și potențialul pe termen lung al acestor tehnologii.
Calea spre viitor
Măsurile actuale fac parte din noul Plan de acțiune pentru industria chimică din UE, menit să consolideze competitivitatea sectorului și să impulsioneze tranziția acestuia către o producție chimică sigură, durabilă și inovatoare. Prin stimularea investițiilor și sprijinirea noilor tehnologii de reciclare, aceste norme vor stimula competitivitatea atât a industriei chimice din UE, cât și a producătorilor care utilizează materiale plastice în producția lor.
Adoptarea finală a normelor este planificată pentru toamna anului 2025, după o perioadă de consultare publică care se încheie pe 19 august. Această abordare în două etape – prima axată pe reciclarea mecanică a PET, a doua extinsă pentru a include toate tehnologiile de reciclare – demonstrează angajamentul UE pentru o tranziție treptată dar fermă către o economie circulară.
Lupta împotriva poluării cu plastic necesită o combinație de măsuri legislative ferme, inovații tehnologice și schimbări comportamentale. UE demonstrează că prin această abordare integrată, progresele semnificative sunt posibile, creând un model care poate fi replicat la nivel global pentru a face față uneia dintre cele mai presante provocări de mediu ale secolului nostru.
