Ziua Supraexploatării Pământului (Earth Overshoot Day) reprezintă unul dintre cei mai relevanți indicatori ai presiunii pe care civilizația umană o exercită asupra ecosistemelor planetare. Calculată anual de Global Footprint Network, această dată marchează momentul în care umanitatea epuizează resursele naturale pe care Terra le poate regenera într-un an întreg. În 2025, această zi alarmantă a căzut pe 24 iulie, cu aproape o săptămână mai devreme decât în 2024, când a fost marcată pe 1 august.
Accelerarea consumului: O tendință îngrijorătoare
Datele prezentate relevă o tendință profund îngrijorătoare: Ziua Supraexploatării Pământului sosește din ce în ce mai devreme în fiecare an. Pentru a înțelege amploarea acestui fenomen, este esențial să privim în perspectivă istorică. În 1970, când această zi a fost marcată pentru prima oară, ea a căzut pe 25 decembrie – aproape la sfârșitul anului. Această diferență dramatică arată că în doar cinci decenii, umanitatea și-a accelerat ritmul de consum al resurselor naturale în mod exponențial.
Pentru a determina această dată critică, specialiștii pun în balanță două elemente esențiale. Pe de o parte, măsoară cât poate oferi planeta – adică biocapacitatea sa de a regenera păduri, de a produce hrană, de a absorbi dioxidul de carbon și de a gestiona deșeurile. Pe de altă parte, calculează cât consumă omenirea – amprenta sa ecologică care cuprinde tot ce extragem din natură și toate poluanții pe care îi generăm. Formula este directă: se împarte ceea ce poate da Pământul la ceea ce cere umanitatea, apoi se înmulțește rezultatul cu 365 de zile pentru a afla momentul când intrăm în „deficit ecologic”.
Rezultatul pentru 2025 este că ar fi necesare 1,8 planete pentru a susține ritmul actual de consum al resurselor. Această cifră reprezintă o creștere semnificativă față de anii anteriori și indică faptul că deficitul ecologic global se adâncește continuu.
Disparitățile globale în consumul de resurse
Analiza pe țări relevă disparități dramatice în consumul de resurse naturale. La un capăt al spectrului se află națiuni precum Qatar și Luxemburg, care își epuizează resursele anuale încă din februarie. La celălalt capăt, țări precum Uruguay și Indonesia reușesc să se mențină aproape de limitele sustenabile, atingând zilele lor de supraexploatare abia în decembrie, respectiv noiembrie.
Această distribuție neuniformă reflectă nu doar diferențele în nivelul de dezvoltare economică, ci și modelele distincte de consum și eficiența în utilizarea resurselor. Statele cu venituri mari din Occident – SUA, Canada, Belgia și Regatul Unit (care și-a atins ziua de supraexploatare pe 13 mai) – se situează constant în categoria marilor consumatori.
Situația României: O perspectivă îngrijorătoare
România prezintă o situație particulară și îngrijorătoare în acest context global. În 2025, țara noastră și-a consumat resursele anuale pe 31 mai, cu o lună întreagă mai devreme comparativ cu 2024, când această dată a căzut pe 1 iulie.
Dacă întreaga planetă ar adopta modelul de consum românesc, ar fi necesare aproape două planete pentru a susține acest stil de viață. Această cifră reflectă o combinație toxică între consumul ridicat și eficiența scăzută în utilizarea resurselor naturale, aspecte care necesită intervenții urgente la nivel de politici publice.
Avansarea cu o lună a Zilei Supraexploatării pentru România sugerează o deteriorare rapidă a sustenabilității consumului național. Această tendință poate fi atribuită mai multor factori: creșterea consumului pe cap de locuitor, eficiența scăzută energetică, practicile de management deficitar al deșeurilor și lipsa unei economii circulare dezvoltate.
Impactul asupra climei și biodiversității
Consecințele acestei supraexploatări se manifestă deja în multiple domenii. Experții leagă această tendință de modelul economic linear dominant, bazat pe principiul „extrage-produce-aruncă”. Fundația Ellen MacArthur estimează că 45% din emisiile anuale globale sunt asociate cu acest sistem ineficient.
Un aspect deosebit de îngrijorător este risipa alimentară, care contribuie cu 8-10% la emisiile globale anuale – de aproape trei ori mai mult decât aviația.
În paralel, WWF raportează o scădere medie de 69% a populațiilor de specii de la prima marcare a Zilei Supraexploatării Pământului, în 1970. Această cifră dramatică ilustrează cum supraexploatarea resurselor nu afectează doar clima, ci decimează literalmente viața sălbatică de pe planetă.
Soluții și perspective de viitor
Experții în mediu și cercetătorii avertizează că atingerea obiectivelor Acordului de la Paris necesită mai mult decât o tranziție energetică. Ei argumentează că reducerea extracției de materiale cu cel puțin 30% și creșterea ratelor de reciclare și reutilizare sunt esențiale pentru stabilizarea situației ecologice globale.
Economia circulară emerge ca o soluție viabilă pentru această criză. Schimbarea sistemelor de consum și producție este critică pentru reducerea emisiilor și conservarea resurselor naturale. Totodată, soluțiile trebuie să abordeze și inegalitatea globală, deoarece țările în dezvoltare suportă adesea povara exporturilor de deșeuri de la națiunile cu consum ridicat.
