Industria cărnii este responsabilă pentru o mare parte din emisiile globale de gaze cu efect de seră (GES), în principal dioxid de carbon, metan și protoxid de azot, cauzate în bună parte de schimbarea utilizării terenurilor (inclusiv defrișările), de emisiile provenite de la bovine și de la gunoiul de grajd, de producția de furaje și de transport.
Producția de carne necesită, de asemenea, suprafețe mari de teren, apă și energie pentru a susține întregul proces – de la defrișarea terenurilor pentru pășunat și producția de furaje, până la transport și prelucrare – contribuind la defrișări, la deficitul de apă și la pierderea biodiversității.
Ajutăm mediul înconjurător dacă consumăm mai puțină carne?
Amprenta ecologică a alimentelor pe care le consumăm este foarte mult legată de modul în care acestea sunt produse. Prin urmare, este mai bine să consumați mai multe alimente pe bază de plante, a căror producție necesită, în general, mai puțin teren, decât carne și produse lactate.
Alimentele de origine animală sunt responsabile pentru 57% din toate emisiile generate de producția de alimente – de două ori mai mult decât cele produse de alimentele de origine vegetală – dar furnizează doar 18% din caloriile lumii și 37% din totalul proteinelor. Cu toate acestea, este totuși important să ne asigurăm că alimentele pe bază de plante sunt produse la nivel local și că nu sunt cultivate pe terenuri care au fost defrișate recent. Alegerea unor astfel de alternative pe bază de plante sau a cărnii organice și produse la nivel local în locul cărnii procesate importate sprijină, de asemenea, fermierii locali.
Cum contribuie industria cărnii la despădurire?
Producția de carne de vită este principala cauză care contribuie la pierderea pădurilor la nivel mondial, reprezentând 36% din totalul despăduririle forestiere asociate cu agricultura. Brazilia, este responsabilă pentru o treime din defrișările tropicale la nivel mondial, cu 72% din pierderea pădurilor cauzată de creșterea vitelor.
Distrugerea pădurilor cauzată de creșterea vitelor se concentrează în principal în America de Sud, în Brazilia, dar și în Paraguay, Argentina, Bolivia, Columbia și alte țări.
Industria cărnii contribuie, de asemenea, la defrișări și acapararea terenurilor prin extinderea culturilor de soia pentru exportul ca hrană pentru animale, iar micii fermieri și comunitățile din America de Sud sunt cei care pierd.
Consumul de soia în UE și defrișările
Deși cultivarea boabelor de soia este una dintre principalele cauze ale defrișării în lume, soia produsă industrial este rareori folosită pentru înlocuirea laptelui și a cărnii: aproximativ 75% din producția de soia este folosită pentru hrana animalelor. Pentru a satisface această cerere în creștere, suprafețe vaste de păduri și alte ecosisteme sunt sacrificate pentru a face loc plantațiilor de soia.
În UE, aproximativ 90% din soia este utilizată pentru a hrăni animalele pentru producția de carne, ouă, pește și produse lactate. Aceasta ar putea fi înlocuită prin pășunatul pe pășunile locale și suplimentată cu mai mult porumb produs la nivel local.
Este în scădere producția de carne?
Producția totală de carne la nivel mondial este de cinci ori mai mare în prezent decât în urmă cu 50 de ani, ajungând la 352 de milioane de tone în fiecare an, în ciuda unei ușoare scăderi a consumului de carne pe cap de locuitor în ultimii ani.
Europenii și americanii consumă anual 80 și, respectiv, 110 kilograme de persoană. În America Latină, producția de carne este responsabilă pentru defrișări masive, dar o mare parte este consumată la nivel local, cum ar fi în Argentina, unde consumul este tot de 110 kilograme de persoană, pe an. În ultimii 50 de ani, în China s-a înregistrat o creștere de 15 ori a consumului de carne.
Se preconizează că, până în 2030, consumul global de carne va crește cu 14%, ceea ce va duce la o creștere a emisiilor din sectorul cărnii cu 5%. Această creștere se datorează în parte creșterii rapide a populației la nivel mondial, dar producția de carne a crescut de două ori mai repede decât populația globală din 1961.
Cum poate contribui UE la reducerea producției de carne și la protejarea pădurilor și a comunităților
UE este al doilea cel mai mare importator mondial de produse agricole care cauzează defrișări, cele mai multe dintre acestea fiind legate de sectorul cărnii și al produselor lactate. Regulamentul UE privind produsele obținute prin despăduriri (EUDR), adoptat în 2023, interzice importul pe piața UE inclusiv de soia, carnea de vită și majoritatea produselor derivate din acestea.
UE trebuie să completeze această măsură cu politici și legi care să reglementeze sectorul agricol și alimentar, pentru a reduce astfel consumul de carne, cu impact pozitiv asupra mediului, asupra mijloacelor de trai ale micilor fermieri și asupra sănătății consumatorilor din UE.
Până în prezent, politicile UE s-au axat în principal pe producția agricolă prin intermediul politicii agricole comune (PAC), care reprezintă o treime din bugetul total al UE și oferă în principal subvenții agricultorilor industriali din întreaga UE. S-ar putea obține mai mult prin intermediul altor politici, cum ar fi Strategia „De la fermă la furculiță” (F2F), care include diferite inițiative politice, cum ar fi Legea-cadru privind sistemele alimentare durabile (SFSL), pentru care se așteaptă o propunere legislativă în 2023, Codul de conduită al UE, care a intrat în vigoare în 2021, Inițiativa privind agricultura bazată pe carbon, precum și noile norme de armonizare a etichetării UE privind nutriția, durabilitatea și bunăstarea animalelor.
Sursa articol (traducere și adaptare): What is the Link between Meat and Deforestation, publicat de organizația Fern
Sursa foto: Pexels
