La un an după termenul-limită stabilit de Organizația Națiunilor Unite, doar 28% dintre statele lumii au transmis noile lor strategii naționale pentru stoparea pierderii biodiversității – arată o analiză realizată de publicația Carbon Brief.
Printre țările care nu au depus încă planurile se numără unele dintre cele mai bogate în specii și ecosisteme de pe planetă, precum Brazilia, Republica Democrată Congo sau Africa de Sud. Situația ridică semne serioase de întrebare cu privire la capacitatea comunității internaționale de a pune în practică angajamentele asumate în cadrul Cadrului Global pentru Biodiversitate de la Kunming-Montreal (GBF), acordul semnat în 2022 și supranumit „Acordul de la Paris pentru natură”.
Ce sunt planurile NBSAP și de ce contează
Fiecare stat semnatar al Convenției ONU privind Diversitatea Biologică (CBD) trebuie să elaboreze un Plan Național de Biodiversitate și Acțiune (NBSAP) – un document strategic care arată cum intenționează țara să contribuie la oprirea declinului ecosistemelor până în 2030.
Aceste planuri sunt echivalentul contribuțiilor naționale determinate (NDC) din Acordul de la Paris pentru climă, însă, spre deosebire de acestea, NBSAP-urile nu sunt obligatorii din punct de vedere legal. Lipsa unei constrângeri juridice explică, parțial, ritmul lent al implementării.
Conform datelor ONU, doar 55 dintre cele 196 de țări semnatare au transmis planurile lor actualizate până în octombrie 2025 – adică la un an după termenul stabilit pentru summitul COP16 de la Cali, Columbia. Inițial, doar 15% dintre state respectaseră termenul.
Problema finanțării
Multe state în curs de dezvoltare au invocat lipsa resurselor financiare drept principal obstacol în elaborarea și publicarea planurilor. Fondul Global de Mediu (GEF), instituția multilaterală care oferă sprijin pentru actualizarea NBSAP-urilor, a anunțat că 120 din cele 139 de țări care au solicitat finanțare au reușit să acceseze fondurile necesare. Celelalte 19 se află încă în proces de clarificare cu Programul ONU pentru Mediu (UNEP).
În total, GEF a alocat peste 123 milioane de dolari pentru sprijinirea procesului de planificare națională în domeniul biodiversității.
Țările „megadiverse”, marii absenți
Situația devine și mai alarmantă dacă privim către cele 17 „țări megadiverse” – statele care adăpostesc aproape 70% din biodiversitatea planetei. Opt dintre acestea, printre care Brazilia, Ecuador, Madagascar, Filipine și Statele Unite, nu și-au prezentat încă planurile.
Ironia face ca Brazilia, cea mai bogată țară în specii și gazda viitorului summit climatic COP30, să nu fi transmis până acum o strategie clară pentru conservarea biodiversității.
De la COP16 la COP17: drum lung până la rezultate
Următorul pas global pentru biodiversitate va fi summitul COP17, programat în octombrie 2026 la Erevan, Armenia. Acolo va avea loc prima evaluare globală a progreselor către obiectivele GBF.
Această evaluare va ține cont de NBSAP-urile existente, de țintele naționale declarate (până acum transmise de 72% dintre state) și de rapoartele naționale care urmează să fie depuse până în februarie 2026.
Totuși, primele analize sugerează că lumea este departe de a fi pe drumul cel bun. Mai mult de jumătate dintre țările care și-au publicat planurile nu includ angajamentul de a proteja cel puțin 30% din teritoriu și din apele naționale – ținta centrală a Cadrului Kunming-Montreal.
