Un raport internațional recent arată că țările producătoare de combustibili fosili plănuiesc să extindă dramatic producția, în ciuda angajamentelor climatice. În paralel, 160 de națiuni au adoptat o declarație istorică care recunoaște expansiunea petrolului, gazului și cărbunelui ca amenințare directă la adresa naturii.
La zece ani de la Acordul de la Paris, situația rămâne dramatică: în loc să reducă producția de combustibili fosili, guvernele lumii plănuiesc să o crească substanțial, punând în pericol obiectivele climatice globale.
Congresul Mondial al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), desfășurat săptămâna aceasta la Abu Dhabi, a marcat un moment istoric. Peste 160 de națiuni au adoptat Moțiunea 42, prima declarație din întregul sistem multilateral global care abordează în mod explicit producția de combustibili fosili ca amenințare la adresa biodiversității.
Documentul recunoaște că extracția și utilizarea combustibililor fosili subminează toate cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă ale ONU, având „impact semnificativ asupra naturii și populației”. Moțiunea solicită experților în dreptul mediului să analizeze lacunele din cadrul juridic internațional privind aprovizionarea cu combustibili fosili și îndeamnă națiunile să înceteze sprijinul pentru noi proiecte bazate pe petrol, gaz și cărbune.
„Cu acest vot, IUCN a acceptat să se implice în necesitatea unui Tratat privind Combustibilii Fosili. Aceasta este conducerea și curajul pe care lumea le așteaptă de mult timp”, a declarat Ralph Regenvanu, ministrul mediului din Vanuatu, unul dintre statele insulare direct amenințate de schimbările climatice.
Cifrele care contrazic retorica politică
În paralel cu această declarație politică, Production Gap Report 2025 – publicat de un consorțiu internațional de institute de cercetare – prezintă o realitate profund îngrijorătoare.
Raportul analizează planurile de producție ale celor mai importante 20 de țări producătoare de combustibili fosili și le compară cu nivelurile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris. Concluzia este clară: guvernele plănuiesc să producă în 2030 cu 120% mai mulți combustibili fosili decât ar trebui pentru a limita încălzirea globală la 1,5°C.
Mai grav, acest „decalaj de producție” s-a adâncit față de 2023, când era de 110%. În loc să scadă, producția planificată crește:
- Cărbunele: planurile pentru 2030 sunt cu 7% mai mari decât estimările din 2023
- Gazul natural: creștere de 5% în planificările pentru 2030
- Petrolul: planurile arată o creștere continuă până în 2050
Conform raportului, producția planificată pentru 2030 depășește cu 500% nivelul necesar pentru cărbune, cu 31% pentru petrol și cu 92% pentru gaz, comparativ cu traiectoria de 1,5°C.
Contradicții flagrante între obiective și planuri
Paradoxul devine evident când analizăm angajamentele oficiale ale țărilor. Dintre cele 20 de națiuni evaluate – Australia, Brazilia, Canada, China, Columbia, Germania, India, Indonezia, Kazahstan, Kuweit, Mexic, Nigeria, Norvegia, Qatar, Rusia, Arabia Saudită, Africa de Sud, Emiratele Arabe Unite, Regatul Unit și SUA – majoritatea au stabilit obiective de emisii nete zero între 2050 și 2070.
Cu toate acestea, 17 din aceste 20 de țări plănuiesc să crească producția cel puțin unui tip de combustibil fosil până în 2030. Treisprezece țări estimează creșteri semnificative ale producției de gaz natural.
Exemple concrete:
- China (obiectiv net zero 2060) planifică creșteri pentru cărbune și gaz până în 2030
- India (obiectiv net zero 2070) estimează o expansiune majoră a producției de cărbune
- SUA, care a revocat în 2025 ordinele executive privind neutralitatea carbonică, planifică creșteri pentru toate cele trei tipuri de combustibili
- Brazilia, gazdă a viitoarei conferințe climatice COP30, a organizat recent o licitație pentru explorare petrolieră acoperind peste 140.000 de kilometri pătrați, inclusiv în Amazon
Doar șase dintre cele 20 de țări dezvoltă în prezent scenarii de producție aliniate cu obiectivele climatice naționale și globale – o îmbunătățire modestă față de patru în 2023.
Subvenții în creștere, în ciuda promisiunilor
Deși guvernele s-au angajat în mod repetat – inclusiv la COP28 – să elimine „subvențiile ineficiente pentru combustibilii fosili”, multe continuă să ofere sprijin financiar substanțial:
- Investiții directe în infrastructură (Canada)
- Subvenții și investiții pentru întreprinderi de stat (China, India, Mexic)
- Stimulente fiscale pentru explorare și extracție (Kazahstan, Rusia)
- Deschiderea de noi zone pentru exploatare (SUA, Norvegia)
Costul fiscal total al acestor subvenții guvernamentale rămâne aproape la un nivel record.
Fiecare an fără progres în reducerea producției de combustibili fosili face obiectivele climatice mai dificil de atins. Raportul avertizează că, chiar dacă lumea ar începe astăzi eforturi rapide și coordonate, producția de combustibili fosili din 2030 va depăși probabil nivelurile compatibile cu scenariile de 1,5°C.
Efectul cumulativ este critic: deși s-ar putea reduce producția viitoare, totalul de cărbune, petrol și gaz extras în anii 2020 va fi substanțial mai mare decât prevăd traiectoriile climatice.
Pentru a rămâne în limitele Acordului de la Paris, lumea ar trebui să vizeze:
- Eliminarea aproape totală a producției și utilizării cărbunelui până în 2040
- Reducerea combinată a petrolului și gazului cu trei sferturi până în 2050 (față de nivelurile din 2020)
Semnale pozitive, dar insuficiente
Nu toate evoluțiile sunt negative. Câteva țări fac pași concreți:
- Columbia a adoptat o foaie de parcurs pentru tranziția energetică justă, susținută de un plan de investiții
- Germania accelerează eliminarea treptată a cărbunelui
- Brazilia a lansat un Program de Accelerare a Tranziției Energetice
- China continuă să instaleze capacități de energie regenerabilă într-un ritm fără precedent, atingând cu șase ani mai devreme ținta pentru 2030 privind energia solară și eoliană
De asemenea, mai multe țări rămân angajate în cooperarea internațională pentru tranziția energetică, inclusiv prin Parteneriatele pentru Tranziție Energetică Justă, deși implementarea acestora întâmpină dificultăți.
Recent, Curtea Internațională de Justiție a stabilit că 1,5°C este „obiectivul de temperatură principal” al Acordului de la Paris și că toate răspunsurile globale și naționale trebuie să urmărească acest obiectiv. Această opinie juridică întărește necesitatea acțiunilor concrete pentru reducerea producției de combustibili fosili.
COP30: un test crucial
Moțiunea 42 vine la mai puțin de o lună înainte de COP30, conferința climatică ONU care va avea loc în Brazilia în noiembrie. Toate țările participante au fost solicitate să prezinte planuri actualizate de reducere a emisiilor (Contribuții Determinate la Nivel Național – NDC). Majoritatea au ratat termenul limită de la sfârșitul lunii septembrie, iar multe dintre planurile prezentate, inclusiv cel al Chinei, au fost considerate insuficiente.
