Organizația Națiunilor Unite este de mult timp o forță puternică în lupta împotriva schimbărilor climatice. Dar cu Organizația Maritimă Internațională (OMI), agenția ONU însărcinată cu reglementarea navelor de croazieră, a navelor de containere și a navelor de transport de mărfuri în vrac care operează în largul mării dincolo de autoritatea oricărei țări, a fost o altă poveste.
Transportul maritim global este responsabil pentru aproximativ 3% din emisiile globale. Dar, în perioada premergătoare Acordului de la Paris, în 2015, secretarul general al OIM de la acea vreme, Koji Sekimizu, le-a spus diplomaților mondiali că acest sector nu ar trebui să facă obiectul niciunei limite globale de emisii. „Astfel de măsuri ar limita în mod artificial capacitatea transportului maritim de a satisface cererea creată de economia mondială”, a spus el. După intensificarea presiunilor pentru a aborda problema emisiilor, statele membre ale grupului au ajuns la un acord în 2018 care ar urma să vizeze reducerea emisiilor la jumătate până în 2050, un pas semnificativ, dar încă departe de decarbonizarea completă despre care oamenii de știință spun că va fi necesară în trei decenii pentru a evita schimbările climatice catastrofale.
Citește și: Pământul a înregistrat a 3-a cea mai călduroasă zi într-o singură săptămână
Acum, în cadrul unei reuniuni de monitorizare a OMI din această lună, menită să revizuiască strategia de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră a transportului maritim, delegații internaționali au convenit să înăsprească obiectivele permisive ale sectorului, deși nu atât de mult pe cât susțin susținătorii climei că este necesar. Membrii IMO au stabilit un obiectiv bine cunoscut de a ajunge la emisii nete zero „până în jurul anului 2050, adică aproape de 2050, luând în considerare diferitele circumstanțe naționale”.
Actualul secretar general al OMI, Kitack Lim, a calificat drept „monumental” acordul încheiat astăzi la Londra. „Nu este obiectivul final”, a adăugat el. „Este, în multe privințe, un punct de plecare pentru activitatea care trebuie să se intensifice și mai mult în anii și deceniile care ne așteaptă.”
Dar mulți observatori din comunitatea internațională privind clima au fost furioși în legătură cu rezultatul, spunând că OMI nu a reușit să alinieze viitoarele emisii ale navelor oceanice din lume la obiectivele Acordului de la Paris, în special pentru că acordul lor nu are un termen limită ferm pentru 2050. Obiectivele vor fi supuse din nou dezbaterii peste cinci ani, dar mulți ecologiști spun că până atunci va fi prea târziu pentru a schimba traiectoria emisiilor din acest sector înainte de 2050. Faïg Abbasov, director al programului de transport maritim al ONG-ului european pentru dezvoltare durabilă Transport și Mediu, a calificat acordul drept un „compromis fără prea multă vlagă”. „În afară de FIFA, este greu să te gândești la o organizație internațională mai inutilă decât OMI”, a declarat el joi, după ce a fost publicat proiectul de acord.
Cu toate acestea, rezultatul ar fi putut fi mai rău. O mare parte din negocierile OMI din ultimele săptămâni s-au desfășurat în cadrul unor sesiuni în grupuri mici, ceea ce a făcut dificil pentru unele delegații naționale să își facă auzită perspectiva. Organismul a fost foarte aproape de a accepta un compromis mai slab, înainte ca un impuls din ultima zi al delegațiilor din statele insulare mici, precum Vanuatu și Insulele Marshall, cu sprijinul unor națiuni dezvoltate precum Regatul Unit, să reușească să obțină concesii din partea țărilor în curs de dezvoltare. Creșterea nivelului mării cauzată de schimbările climatice amenință existența acestor mici națiuni insulare, în timp ce țările în curs de dezvoltare, precum India și Brazilia, s-au opus dintotdeauna unor cerințe mai stricte privind emisiile de gaze de navigație, de teamă că aceste limite ar putea afecta economiile lor dependente de exporturi.
Unul dintre punctele cruciale de dispută în cadrul negocierilor a fost dacă noua strategie a OMI privind gazele cu efect de seră va include obiective intermediare de emisii pentru 2030 și 2040 înainte de un obiectiv final pentru 2050. Susținătorii climei spun că aceste obiective pe termen scurt sunt esențiale pentru a se asigura că obiectivele pe termen lung sunt într-adevăr atinse. De asemenea, ele ar oferi un semnal clar de piață pentru companiile internaționale de transport maritim, care ar trebui să investească mai mult în tehnologii ecologice și în infrastructura de producție și distribuție a combustibililor cu emisii zero.
Acordul OMI include noi obiective pe termen mai scurt care ar reduce emisiile cu 20-30% până în 2030 și cu 70-80% până în 2040. Dar, în loc să fie menționate ca obiective ferme, acordul final se referă în mod ambiguu la acestea ca fiind „puncte de control indicative”. Acestea sunt, de asemenea, mai mici decât cele pe care le solicitau țările insulare din Pacific și blocul lor de susținători: reduceri de 37% a emisiilor în acest sector până în 2030 și o reducere de 96% până în 2040. Acest nivel de ambiție ar fi menținut sectorul pe drumul cel bun pentru a-și îndeplini rolul de a menține creșterea temperaturii globale la aproximativ 1,5°C. Limita superioară a obiectivelor adoptate de OMI, o reducere de 30% a emisiilor până în 2030 și de 80% până în 2040, a fost stabilită doar datorită impulsului de ultim moment dat de națiunile insulare mici la 6 iulie.
Unii observatori au calificat această schimbare drept o victorie. Alții au fost mai puțin optimiști în privința rezultatului. „În stilul tipic al OMI, a existat o tactică de întârziere în grupurile de lucru, în timp ce adevărata inacțiune s-a petrecut în spatele ușilor închise, unde multe [delegații naționale] au fost excluse până în ultima oră și în fața unui ultimatum aproape de ultimatum”, a declarat Lucy Gilliam, ofițer principal de politică maritimă la ONG-ul european de mediu Seas at Risk. „Statele [din Pacific] au adus-o înapoi de pe marginea prăpastiei. Dar să fie clar că acest lucru nu a fost transparent, corect sau echitabil, iar acest lucru se reflectă în rezultatul obținut.”
Citește și: Agenția Europeană de Mediu a lansat concursul de fotografie ZeroWaste PIX 2023
Conform Consiliului Internațional pentru Transporturi Curate, actualul acord va face ca transportul maritim să își depășească bugetul de carbon pentru a menține temperaturile globale sub 1,5°C până în 2032. În cazul în care sectorul atinge obiectivele stabilite în acord pentru 2030 și 2040 și, de fapt, se decarbonizează complet până în 2050, acesta poate rămâne în continuare pe drumul cel bun pentru a menține creșterea temperaturii globale sub 2°C.
Depinde în mare măsură de măsurile de punere în aplicare pe care OMI le va accepta și de cât de mult vor fi aplicate. Unele opțiuni includ mandate de utilizare a combustibililor cu emisii mai reduse, sisteme de plafonare și comercializare a emisiilor sau taxe directe pe emisiile de carbon. Detaliile urmează să fie stabilite în cursul anului viitor, urmând ca punerea în aplicare să aibă loc în jurul anului 2026 sau 2027. Apărătorii climei spun că presiunea de ultim moment a OMI din partea micilor națiuni insulare a contribuit la obținerea unui avantaj în cadrul acestor negocieri, deoarece obiectivele mai puternice de nivel înalt ar putea menține în discuție politici mai stricte de reducere a emisiilor. „Au fost eroi în această săptămână”, spune Delaine McCullough, managerul campaniei privind emisiile de transport maritim de la Ocean Conservancy. „Nu există alt mod de a-i descrie”.
Cu toate acestea, limbajul ambiguu din jurul obiectivelor a lăsat mult spațiu de manevră pentru ca negociatorii să evite politici puternice privind emisiile. Națiunile individuale ar putea lua problema în propriile mâini, punând în aplicare reguli mai stricte privind emisiile pentru companiile de transport maritim care încearcă să le folosească porturile. UE, de exemplu, a adoptat anul trecut o politică care ar obliga transportatorii să plătească pentru emisii. Cu toate acestea, unii ecologiști spun că ar fi mai bine dacă OMI ar pune în aplicare astfel de scheme financiare, deoarece organismul internațional ar putea direcționa fondurile generate de taxele pe carbon către națiunile mai sărace care au nevoie de cel mai mult ajutor pentru a se adapta la schimbările climatice.
„Va exista o dezbatere importantă cu privire la modul în care aceste venituri vor fi distribuite, iar aici se va pune problema unei tranziții echitabile și corecte”, spune McCullough. „Se pare că [acordul din această săptămână] reprezintă sfârșitul, dar de fapt nu este așa. Este un început”.
Sursa: Time
