Standardele de raportare pentru sustenabilitate (ESRS) vor aduce obligații de raportare considerabil mai mari decât standardele utilizate voluntar până în prezent – companiile trebuie să acopere acum mai mult de 1000 de aspecte sub 82 de cerințe de raportare ale ESRS. Global ESG Monitor (GEM), lider mondial în analiza transparenței raportărilor ESG, a integrat cele peste 1000 puncte de date în ESRS Readiness Toll, un model analitic prin care sunt identificate lipsurile și decalajul din rapoartele de sustenabilitate față de noile standarde ESRS.
„Cerințele de raportare din standardele ESRS sunt complexe și foarte granulare, fapt ce pune în dificultate conformarea companiilor. Cele care au un model și un istoric de raportare ESG sunt în situația de a-și evalua eforturile făcute până în prezent și gradul de pregătire față de noile cerințe – un checklist aproape imposibil, care poate trece de 1000 de aspecte de identificat. Prin experiența analitică câștigată în evaluarea transparenței rapoartelor de sustenabilitate, GEM oferă prin ESRS Readiness Tool claritate și o foaie de parcurs pentru conformare”, a declarat Alexandra Diniță, General Manager Free Communication, reprezentatul în România al Global ESG Monitor (GEM).
Citește și: Zentiva România își reduce cu 11% consumul de energie în procesul de producție
ESRS Readiness Tool analizează rapoartele de sustenabilitate ale companiilor, adaptând modelul său analitic pentru fiecare companie și domeniul de activitate al acesteia. Evaluând peste 1000 de puncte de date, raportul generat arată nivelul actual general de conformitate ESRS și detaliat pe categorii relevante, precum și o listă a tuturor lacunelor de conformare identificate. ESRS Readiness Tool conține, de asemenea, o evaluare a efortului necesar pentru a acoperi decalajul față de standardele de raportare UE, care permite companiilor să ia decizii strategice, să definească pașii necesari și să planifice resurse umane și financiare.
Materialitatea dublă prevăzută de ESRS solicită companiilor să prezinte 1) impactul potențial și real, negativ și pozitiv, asupra mediului și societății, dar și 2) impactul financiar potențial al factorilor externi asupra dezvoltării companiilor, inclusiv asupra fluxului de numerar și performanței financiare pe termen scurt, mediu și lung.
„Pentru companiile private obligate la raportare și care se află la primul raport, prezentarea riscurilor financiare și de business va fi un exercițiu de transparență greu de digerat, fiindcă este vorba despre aspecte care indică destul de detaliat modelul de business, informații considerate sensibile, care de acum vor fi publice. Acest lucru determină deja reacții undeva între panică și tactica struțului, iar între acești doi poli regăsim un spectru larg de variante, fie o experiență parțială deja acumulată de la care se poate pleca, fie, mai des, o atitudine de evitare a ceva ce este perceput ca impus și chiar de totală ignoranță.
Însă înainte și mai important decât raportarea acestor aspecte, companiile trebuie să treacă efectiv printr-un proces strategic intern, proiectiv, despre cum trebuie să evolueze în viitor sub impactul factorilor externi. O eroare majoră constă în faptul că plutește în aer sentimentul că mai există timp. În realitate însă acest timp și confortul de până acum nu mai există”, a încheiat Alexandra Diniță.
